Am mai vorbit despre cum si de ce (nu) abordeaza brandurile diversitatea in comunicare. Si-am mai semnalat si un caz in care o revista incuraja copiii de gradinita sa gaseasca intrusul. Ne oprim acum in curtea unui ONG care se ocupa fix cu combaterea discriminarii in sistemul educational de la noi.
Centrul de Resurse Juridice, specializat pe probleme legate de drepturile omului, incearca prin proiectul "Educatia fara discriminare e si treaba mea!" sa atraga atentia asupra hibelor din sistem si sa determine autoritatile sa le corecteze.
Echipa care lucreaza la proiect e formata din trei oameni ai ONG-ului, plus colaboratori. De exemplu, Sergiu Vasile (Times New Roman, Utopia Balcanica etc.) face ilustratii, Alex Lungu (Copy-Me) face video, Andrei Zlatescu si Irina Costache (expertii in drepturile omului) analizeaza manuale, trei actori romi vorbesc intr-un spot TV despre Holocaustul romanesc samd.
Ca actiuni, proiectul bifeaza: un site cu resurse de informare pe tema discriminarii si incluziunii minoritatilor, analiza manualelor scolare in uz si semnalarea discursului discriminatoriu, spot TV (acceptat de patru posturi dintre cele regionale si nationale abordate), spot radio (si el, acceptat de trei posturi), afise, participarea la evenimente si, cel mai important, social media, in principal Facebook, unde au reach si interactiune mari si destul de putin hate speech. Pe larg, ne spune in cele ce urmeaza Oana Dorobantu, omul de comunicare al ONG-ului.
Ne asteptam ca oamenii sa nu fie foarte deschisi catre un proiect ce sustine ca egalitatea de sanse si dreptul de a nu fi discriminat incep cu reprezentarea corecta a minoritatilor in manualele scolare. Asta pentru ca, cel putin la nivel personal, am sesizat ca atunci cand spui „hei, vor si minoritatile drepturi egale”, te trezesti cu interpretarea cum ca egalitatea in drepturi implica renuntarea la drepturi a majoritatii.
ONG-ul
CRJ este un loc unde, dupa multe luni pline de truda, nervii tocati si indarjirea unei echipe harnice, se produc rezultate care chiar aduc schimbare in societate. Centrul de Resurse Juridice e un ONG pe drepturile omului – unul din doua la nivel generalist in Romania. Ne intereseaza crearea si functionarea unui cadru legal si institutional care sa asigure respectarea drepturilor omului si a egalitatii de sanse.
Din trecutul glorios, amintim campania Lagarele de langa tine, prin intermediul careia am determinat Parlamentul sa adopte o lege ce protejeaza persoanele cu dizabilitati din institutiile statului; Publicatiile CRJ pe antidiscriminare si anticoruptie; proiectul Reutilizarea in scopuri sociale a bunurilor confiscate, prin intermediul caruia am convins Guvernul sa adopte o lege si o hotarare de guvern prin care sa se reutilizeze bunurile confiscate in scopuri sociale; si multe alte interventii prin care tragem de maneca institutiile statului cand gresesc.
Echipa proiectului
Pe numele lui intreg Educatia fara discriminare e si treaba mea!, proiectul face parte din programul Antidiscriminare din cadrul CRJ. In echipa suntem:
- Valentina Nicolae – in general mama noastra a tuturor, dar si Managerul proiectului
- Cezara David – se ocupa de tot ce tine de antidiscriminare in proiect si in general pentru CRJ
- Oana Dorobantu – aici, de fata, Comunicare & PR in proiect si in cadrul CRJ
Plus voluntarii Elena Ionescu, Alex Lungu, Sorina Neaga, Anca Peptine, Cezara Prepelita, Denis Rusu, Tatiana Soldanescu, Sergiu Vasile (de la Utopia Balcanica).
Colaboratorii externi
Echipa de voluntari e formata exclusiv din colaboratori externi. Spre exemplu Sergiu Vasile, care a fost atat de deschis proiectului si ne-a ajutat cu ilustratii foarte bune, fara de care am fi avut mari batai de cap. Seria de ilustratii a lui Vasile pentru Educatie fara discriminare este deschisa, mai avem cateva nepublicate, dar si el ne trimite materiale noi din cand in cand.
Alex Lungu, de asemenea, ne-a scris impresionat de un video viral (cel cu 10 personalitati LGBT) ca sa isi ofere ajutorul in ceea ce priveste partea de video pentru proiect. Ne-a facut apoi alt clip, cel cu 10 Femei in Istoria Romaniei si urmeaza sa ne mai ajute cu cateva, dar nu dam multe detalii. Se vor viraliza ele de la sine. ;-)
Tot la categoria „colaboratori externi” intra si Andrei Zlatescu si Irina Costache, expertii in drepturile omului care ne-au ajutat sa analizam manualele de Cultura Civica, Istorie si Limba Engleza.
De asemenea, in spotul TV si in testimonialul supravietuitorilor romi ai Holocaustului, am lucrat cu Alina Serban, Zita Moldoveanu si Sorin Sandu – actori romi cu care ne-am inteles extraordinar.
Conceptul
A venit in urma nevoilor identificate de CRJ de-a lungul timpului in materie de nediscriminare si incluziune in mediul educational. Ideea a fost sa tragem un semnal de alarma in legatura cu faptul ca sistemul educational romanesc nu pare sa aiba vreo legatura cu nediscriminarea si cu incluziunea. In ceea ce priveste schimbarea efectiva… mai e mult pana departe.
Colaborarea cu institutiile statului
Le trimitem solicitari, iar ele ne raspund. Este o relatie de durata, a carei dinamica a ramas neschimbata de-a lungul timpului. ;-)
Finantarea
Ca orice ONG, l-am sunat pe Soros intr-o seara si i-am zis „Cumetre, avem nevoie de bani” si ne-am trezit imediat cu niste acvile cu plicuri cu bani in cioc.
Dar, daca vreti adevarul, am scris un proiect, cu indicatori, descrieri lungi, rezultate asteptate, motivatia proiectului, plan de activitati si alte hartogarii mai putin distractive decat o teorie a conspiratiei. Am aplicat, ne-am ros unghiile in asteptare si am primit pana la urma un buget care sa ne permita derularea proiectului.
Proiectul este co-finantat printr-un grant din partea Elvetiei prin intermediul Contributiei Elvetiei pentru Uniunea Europeana extinsa.
Merge bine colaborarea: noi le trimitem rapoarte de lucru, ei ne spun daca sunt multumiti cu ceea ce am promis ca facem in aplicatie si cum am realizat obiectivele propuse.
Actiunile
Cred ca tot ceea ce am facut in cadrul proiectului a fost o actiune. Am luat manualele la analizat din perspectiva drepturilor omului si am publicat deja analizele la trei materii. Am facut un spot TV si-am sunat la toate televiziunile nationale si regionale sa ni-l difuzeze, cateva au si acceptat. Am facut si spot radio care a urmat acelasi traseu.
Am creat site-ul proiectului educatiefaradiscriminare.ro ca un portal antidiscriminare cu mai multe scopuri. Pe de o parte, ne interesa ca site-ul sa devina o platforma de comunicare pentru vocile tuturor celor interesati de proiect. Am invitat oamenii sa se exprime printr-un articol de opinie si acum avem un site plin de articole scrise de membri de ONG, profesori universitari, parinti, psihologi sau persoane din alte domenii conexe. Este in continuare deschisa cautarea de colaboratori pe partea asta.
Pe cealalta parte, voiam neaparat sa avem la indemana, intr-un singur loc, resurse diverse antidiscriminare. Fie ca vorbim de legislatie, ghiduri de bune practici sau studii si cercetari, acestea sunt disponibile independent pe site-urile institutiilor care le-au realizat, dar nu apar la un loc sub forma asta. In categoria de resurse de pe site, gasiti tot ce avem noi disponibil si putem publica fara sa deranjam copyrightul cuiva. Urmeaza sa actualizam cu resurse foto, video si chiar pam pam infografice.
Ce-am mai facut? Am avut o prezentare in cadrul Festivalului Egalitatii de Gen din Sibiu, alta la o seara de film documentar LGBT la Centrul Ceh si o dezbatere informala cu profesori de engleza in cadrul Diversity Week la British Council.
Canalele
Uite ca ni s-a pus noua pata sa atacam pe toate fronturile posibile. Am facut:
- Spot TV, pe care l-am trimis la toate posturile de televiziune regionale si nationale. Doar patru au acceptat sa-l difuzeze.
- Spot radio – la fel, trimis la toate posturile de radio nationale. Doar trei au acceptat sa-l difuzeze.
- Afis print, pe care urmeaza sa-l lipim prin licee, galerii de arta, locuri de joaca si pe unde ni se mai da voie.
- Bannere digitale pentru site-uri si bloguri – urmeaza sa implementam.
- Site-ul ca portal de resurse si ca platforma de comunicare pentru toti cei interesati de educatia incluziva.
- Pagina de Facebook (pentru ca media sociala in Romania cam asta e. Pe Instagram, Pinterest si Tinder nu prea aveam ce cauta – ok, poate pe Tinder)
- Evenimente – anume cele trei prezentari despre care am vorbit mai sus. Mai avem in plan pentru anul viitor evenimente atat nisate, cat si deschise publicului larg.
- De anul viitor, incepem sa participam si la emisiuni radio si TV. Daca ne urmariti pe Facebook, vom anunta acolo.
- In afara de interviul asta, de fapt, mai urmeaza cateva materiale in print, dar si in online despre proiect. Traditional PR checked.
Cred ca cel mai puternic instrument pe care l-am avut la dispozitie a fost taman media sociala, iar aici este posibil sa fi intinat eu putin campania pentru ca specializarea mea este pe media sociala. Cumva mi-a fost mai usor sa creez continut media despre care stiam din prima clipa ca se va viraliza, iar viralizarea asta a atras foarte multi oameni inspre noi. Site-ul creste cu cateva mii de vizualizari unice pe luna, iar Facebook-ul are sute de like-uri noi in fiecare saptamana.
Pot sa mai adaug faptul ca avem un reach fenomenal pe Facebook si o interactiune destul de covarsitoare cu unele postari si ca spre deosebire de asteptarile noastre, deocamdata am primit mai putin discurs instigator la ura (hate speech) decat ne asteptam.
Spotul TV
Cel mai important este subiectul spotului TV: deportarea si Holocaustul romilor din Romania in timpul celui de-Al doilea razboi mondial. Din 13 manuale de istorie analizate, foarte putine mentioneaza (dar nu aprofundeaza) Holocaustul in Romania.
E un subiect ce trebuie aprofundat si adus la cunostinta cat mai multor oameni si rezuma perfect conceptul intregului proiect: avem imperativa nevoie de manuale care vorbesc despre aceste lucruri.
Dincolo de o uriasa datorie morala fata de toti cei care au fost aneantizati in Holocaustul romanesc, in toate democratiile reale, in scoala se preda despre aceste lucruri in primul rand ca sa intelegem cum s-a ajuns acolo, si sa ne asiguram ca nu mai repetam.
Daca vrem o tara democratica, care nu e rasista, sexista, homofoba, care nu exclude persoanele cu dizabilitati sau pe cei diferiti, in general, daca vrem o tara in care fiecare sa poata sa aiba o sansa, educatia e in mod firesc principalul camp de actiune.
Provocarile
Cred ca au fost cele firesti atunci cand iei apararea grupurilor vulnerabile intr-o tara in care toate studiile arata ca exista foarte multa discriminare. Si aici pot da numeroase exemple de studii de la FRA, de la Salvati Copiii, de la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, de la Consiliul Europei s.a.m.d. Le gasiti nealterate pe toate la noi pe site. #yourwelcome
Ne asteptam ca oamenii sa nu fie foarte deschisi catre un proiect ce sustine ca egalitatea de sanse si dreptul de a nu fi discriminat incep cu reprezentarea corecta a minoritatilor in manualele scolare. Asta pentru ca, cel putin la nivel personal, am sesizat ca atunci cand spui „hei, vor si minoritatile drepturi egale”, te trezesti cu interpretarea cum ca egalitatea in drepturi implica renuntarea la drepturi a majoritatii.
Ar trebui sa fie clar pentru totdeauna ca, atunci cand o minoritatea vrea drepturi egale, acele drepturi nu dispar din randul majoritatii, ci doar sunt egalate. Statul nu are o bucata de paine si o imparte intre toate minoritatile, ci statul are posibilitatea, dar si obligatia, sa faca pentru toata lumea cantitatea de paine de care are nevoie. Mai are si obligatia sa produca legume pentru cei care au alergie la gluten. Asta daca vrem sa nu ramana nimeni flamand, sau, mai rau, sa se imbolnaveasca din cauza mancarii pe care o primeste in mod constant de la stat.
Contributia publicului
Tot ce ne dorim este sa invatam cat mai multe de la oameni, din experientele si trairile fiecaruia. Avem o sectiune pe site pentru trimis pareri, facem prezentari la diverse evenimente, ba chiar vom organiza si noi niste dezbateri. Site-ul si Facebook-ul nostru sunt deschise la comentarii sau chiar articole. Vrem sa stim.
Invataminte
La nivel personal, eu mi-am imbunatatit discursul de drepturile omului. La nivel de proiect, inca invatam.
Am invatat de la Ruxandra Mateescu cum e sa primesti diagnosticul „copilul tau are dizabilitati mintale”, de la Gabriela Nenciu ca exista beletristica pentru copiii care trateaza subiectul diversitatii, de la Serban Iosifescu despre efectele discriminarii asupra economiei si de nivelului de trai al societatii si al categoriilor nediscriminate, de la Jane Krill Thompson de ce e mai bine sa incluzi copiii cu dizabilitati in invatamantul de masa si un exemplu de „asa da” din SUA, de la Irina Costache despre cum e sa faci parte din comunitatea LGBT in liceele din Romania, de la Margareta Matache si Jacqueline Bhabha am invatat despre importanta reparatiilor pentru sclavie – da, stiu ca nu ati invatat despre asta la scoala, noi, in Tarile Romane, am tinut romii sclavi timp de cinci secole.
Mai departe
Continuam ce am inceput in 2016, iar in 2017 plusam cu dezbateri regionale, nationale si alte evenimente. Proiectul va include si alte rezultate, precum policy papers (documente de politici publice). Mai avem multe idei, unele sunt in lucru, altele inca in stadiul de idee, sunt marete si nu vreau sa cobesc vorbind despre ele. :)
Proiectul are o data limita desigur, dar asta nu ne opreste pe noi din a fi vigilenti. La CRJ, programul Antidiscriminare este ongoing si orice tine de educatie incluziva si pentru drepturile omului va actualiza proiectul. Ca sa inchei in ton activist: suntem cu ochii pe minister non-stop, societatea civila nu doarme niciodata.
