![[Viata de expat] Matei Curtasu: Eu sunt pentru un "global melange", granitele in societate nu fac decat sa ne duca inapoi cu 20 de ani](https://media.iqads.ro/2016/07/img-6159-cover-850.jpg)
Cum se pleaca de aici sau de ce se ramane? Pentru ca a doua parte a intrebarii e din ce in ce mai greu de raspuns si, poate, am avea nevoie de niste maestri zen sa inventeze motive (dar, hei, nici ei nu se gasesc in Romania), ne-am intors la prima etapa.
Cum se pleaca? De ce? Si, cand te duci, cum alegi unde sa te duci? Am gasit raspunsuri prin tot felul de geografii - Londra, New York, Moscova, Mexic. Publicitarii romani cu vieti de expat si povesti de dat mai departe. Cat de grea e "ruperea" de granita, care sunt barierele adaptarii. Si, daca am ajuns aici, am dus filosofia granitelor mai departe, in publicitate: ce sens mai are specificul local al acestei industrii?
Matei Curtasu, cu care ne-am facut prima cunostinta aici, e acum Freelance Creative Director. A plecat de sase ani din Romania si a bifat, deja, urmatorul itinerariu: Copenhaga–Hamburg–Moscova–New York–Berlin–New York. Urmeaza, pe lista dorintelor, Tokyo, Buenos Aires si Sao Paolo.
Cand povesteste de decizia de a pleca, citeaza din Morpheus. Apoi, planeta devine un loc de joaca si oriunde poate fi acasa.
Viata de expat
Lucruri frumoase: arta si cultura, prietenii de peste tot, rave-urile din Berlin, NY's melting pot, Shake Shack.
Lucruri grele: birocratia germana, chiriile din NY, 10 zile de concediu/an, iarna ingrozitoare din Berlin, frica de atacuri teroriste.
Ce conteaza cel mai mult in hotararea de a pleca
Curaj, ambitie si un strop de naivitate. Daca cocktail-ul asta nu e destul de puternic, sunt un infinit de factori ce vor incerca sa te opreasca: frica de failure (imensa in Romania din pacate), ego, razgandiri, familie, prieteni, comfort, instinct slab, lack of balls, etc.
Pe varianta de ELI5, e ca atunci cand esti in bar/club si vezi o tipa si zici "ea e". De acolo ai 2 optiuni: a) vorbesti cu ea, va placeti si vedeti ce iese; b) te ia frica, te gandesti prea mult, si mergi acasa singur cu "ce-ar fi fost daca ar fi..."
Totul depinde de tine. Cum spune si Morpheus in Matrix, "I can only show you the door."
Itinerariu
Am plecat dupa liceu in '08. Itinerariul (pana acum) a fost Copenhagen–Hamburg–Moscow–New York–Berlin–New York.
Nu m-am gandit vreodata ca trebuie sa ma "adaptez" unui loc per se, mai degraba am preferat sa dau comunitatii ceva din experientele si personalitatea mea, pe ideea omul face locul.
Cand devii digital nomad toata planeta devine un playground, asa ca te simti ca acasa fie ca esti in NY, Berlin, Paris, Tokyo sau Bali; si ajungi sa ai prieteni/un loc de stat peste tot in lume.
Fiecare tara are beneficiile ei, atata timp cat esti deschis la ele; sunt foarte interesat sa traiesc/lucrez in cat mai multe locuri pe viitor, Tokyo, Buenos Aires si Sao Paolo sunt pe lista mea pentru urmatorii 5 ani.
Lectia ce am invatat-o in ultimul timp: cele mai importante lucruri personale sunt pasaportul, un laptop, un telefon, cardurile de credit si asigurarea de sanatate; restul sunt nimicuri.
Bariere culturale
In State nu poti lucra pe campanii politice daca nu esti cetatean american.
In Rusia multe headlines erau spraypainted pe trotuar pentru ca rusii sunt depresivi si privesc mereu in jos (no joke).
Germania e incredibil de bine pusa la punct pe project management, iar in Copenhaga rar vezi pe cineva la birou dupa 6pm, e respectata imens viata de dupa munca.
Cat de relevant mai este specificul local pentru publicitate
Un global brand implica global thinking. Specificul local se aplica daca faci un radio spot pentru un mom-and-pop shop dintr-un orasel din Connecticut. In rest, avem insights comune: toti plangem, radem, bem bere si ne jucam Pokemon Go.
Cu sau fara granite
Eu sunt pentru un "global melange", granitele in cultura/societate nu fac decat sa ne duca inapoi cu 20 de ani. Cred intr'o lume conectata din toate punctele de vedere.
Dar stii cum e, orice trend are si un anti-trend, ergo Brexit...
Un publicitar roman printre straini
Personal cand primesc un proiect nou sunt ca un copil in ziua de Craciun. Invat de la fiecare campanie ceva nou, fie ca e vorba despre tancuri din WW2, yoga, sau cloud computing. In NY, intr-o echipa formata din 6 creativi de peste tot din lume, fiecare are o experienta fabuloasa de impartit cu restul, ceea ce ne aproprie mult.
Dezavantaj ar fi intalnirile cu clientii in limba locala, multe lucruri sunt lost in translation.
Publicitatea din Romania privita din afara
Comunicarea a devenit mai deschisa in ultimii ani. Mi-as dori in continuare sa vad campanii axate pe rezolvarea unei probleme, fie culturala fie a unui client, decat proiecte for the sake of award shows.
Sper pe viitor la o mai stransa colaborare intre departamentele creative si cele de tech/R&D, pentru ca piata de IT/devs din Romania e o imensa comoara. In rest, suntem super sexy!
