In orice moment dintr-o zi oarecare, avem o tastatura asupra noastra sau in imediata vecinatate. Si cand ne mai aventuram sa scriem de mana, deseori cateva secunde ne miram ca parca mana nu mai stie exact ce miscari sa faca. Astia suntem noi, o majoritate a oamenilor, iar de cealalta parte sta Anca Ciuciulin, jurnalist si iubitoare de caligrafie, care n-are nicio sansa sa uite prea curand cum se scrie frumos. Motivul se numeste Grafemeride.
De la tricourile rebele, inscriptionate de mana din liceu, Anca a trecut mai tarziu la caligrafic pe haine din bumbac, matase sau in. Tusul special folosit de ea e durabil, fiecare piesa e unicat, iar designul si mesajele (de cele mai multe ori, pasaje din opere literare, Eminescu, Ulise de Joyce, Shakespeare, etc) se imbina fara certuri.
Anca ne transmite coordonatele proiectului in randurile de mai jos:
Anca si scrisul
Cu grafia, caligrafia si ortografia am fost prietena dintotdeauna. In copilarie, mazgaleam pe ce apucam – ai mei au avut inspiratia sa delimiteze o zona de perete cu un chenar, mi-au zis ca acolo ma pot manifesta artistic in voie.
Scriu „frumos” ca sunt si jurnalist, si autor al unor eseuri de calatorie si al unei carti-album. Am facut mai mereu un melanj de scris, desen si fotografie: la Cosmopolitan si Esquire, unde am fost redactor-sef adjunct, am scris si texte, am caligrafiat si coperte; am publicat foto-reportaje in National Geographic, unde mi-am povestit calatoriile in Asia Extrema prin eseuri si fotografii.
Acum, ca redactor-sef al revistei Nunta, includ in fiecare editie si interventiile mele grafice. Am caligrafiat albumul Costica Acsinte, acea epopee sociala in alb-negru recuperata din mii de placi fotografice.
Sunt un om cu simt grafic – asta include licenta in arhitectura, anii de practica in design vestimentar, desenele si copertele de carti si reviste. Acum, as zice ca imi provoc caligrafia – care e mai mult decat o „scriere frumoasa”, e un dans grafic armonios al literelor si semnelor. Caci hainele cuvantate de mana au identitate.
Pe haine
Declicul decisiv a fost cand am constientizat forta colosala a mesajului mut, dar exprimat in scris. In Grafemeride e si un strop din mama mea, filolog si doctor in sociolingvistica. De la ea am inteles ca semiologia si antropologia pot constitui un cod al unui neam, mai mult decat al unui popor.
Printre primele haine caligrafiate (desigur, dupa experimentele din liceu, pe tricouri rebele) au fost cele din colectia intitulata EtnoChina – un experiment fashion de acum multi ani.
Preocuparea pentru o litera frumoasa iti domoleste dinamica mainii. Nu, ideea nu-ti fuge! Doar, cum ziceam, una e cu pixul, in flux continuu, ce parca-ti impune sa o arzi in goana mare, si alta cu penita. Iti ritmeaza altfel scriitura, te opreste din a scrie mult si in orice fel. Poate te face mai responsabil.
Pe mine scrisul m-a potolit, pentru ca eu vorbesc mult, sunt o persoana colocviala. Scrisul cu penita e calea mea de a ma tempera, de a ma relaxa. Nu obosesc, pot sa scriu mult de mana.
"Grafemeride"
Nu eu l-am inventat, din pacate si mi-e un pic ciuda! Art directorul cu care lucrez toate proiectele mele in print, grafician cu o mare rigoare si eruditie in privinta limbii romane, mi l-a sugerat si mi-a placut foarte tare.
Cuvantul e o asociere intre „grafem“ – cea mai mica unitate semantica a unei limbi scrise – si termenul de „efemer“, trecator.
Cuvantul scris, textul cu un anume inteles, pus pe carpa, pe panza, poate ca e mai efemer decat cuvantul scris pe hartie, pe pergament sau pe peretii unei pesteri, dar are alt raport energetic cu tine, ca purtator. Te imbratiseaza, traieste odata cu tine.
Catre cine
Bucuria mea e ca pot oferi „semantism la purtator”. Oamenii au avut intotdeauna apetenta pentru unicat – ceea ce la Grafemeride este subinteles, nicio piesa nu este replicata industrial.
Apoi, clientii mei s-au indragostit de ideea ca un suport fizic, oricat de fragil, odata inscriptionat cu semne si cuvinte scrise de mana preia mesajul acestora si il retransmite purtatorului. Raportul dintre om si haina lui „cuvantata” devine si mai intim.
Asa cum lucrau codurile de comunicare materializate prin ornamente cusute: vin din traditiile limbajului si vocabularului descifrat de comunitatea respectiva si ridica la nivel de arta costumul popular.
Nu cred ca as putea „creiona” un profil al clientului. Mai ales ca mi se solicita piese drept cadouri pentru altcineva, de care nu am habar cine e si ce-i place. E o mare provocare este sa gasesc si tipul de litera, si amplasarea textului in functie de ce (nu) stiu despre destinatar. Incerc sa aflu pe cai conspirative ce preferinte are, ce hobbyuri, ce citeste, unde a calatorit.
Procesul de scriere pe haine
Masor! Intai scriu pe o hartie si apoi apreciez ce lungime are o strofa. Pe un chimono, pe spate, am vrut ca grafia sa se incadreze intr-un cerc, cu litere foarte mari. Chimonoul era albastru, si daca faceam grafia cu litere mititele, nu ar fi fost vizibile.
Asa ca am ales sa scriu fraza aia celebra din Romeo si Julieta: „What's in a name? That which we call a rose by any other name would smell as sweet“. (Bine, oricum n-as fi scris Toma Alimos; stilul hainei cere selectie exigenta a textelor, nu merge orice pe orice, motiv pentru care mai si refuz comenzi.)
Scriu cu predilectie pe suport alb, pe mine nu prea ma intimideaza suprafetele imaculate. Desi, recunosc, sufar si eu uneori de writer’s block, mai ales cand am deadline pentru editorialul revistelor; adrenalina e insa prietena mea, lucrez extrem de eficient sub stres.
Scrierea pe haine nu este doar o insiruire decorativa de cuvinte in loc de broderii. Poate dura o zi, trei zile sau trei saptamani – fie ca e o piesa pentru o expozitie, pentru colectia proprie sau pentru Molecule F Concept Store.
Procesul incepe cu conceperea suportului, a hainei in sine; desenez si, in momentul ala, cam stiu pe unde, pe ce zone voi scrie. Apoi, aleg materialul si dau spre realizare obiectul; uneori scriu inainte de asamblare, pe piese separate, alteori abia dupa ce volumetria piesei este finalizata.
Mi s-a intamplat sa-mi vina ideea sa completez o piesa chiar in magazin; expunerea pe umeras, in alta lumina decat cea din atelier, mi-a aratat o alta latura a lucrarii. De aia zic ca este un demers extrem de personal si subiectiv, scrierea asta.
Materialele sunt fibre naturale – nu am preferinte, iubesc deopotriva inul, bumbacul si matasea.
Rezervele mele sunt in legatura cu tipul de tesere: una este sa scrii pe satin de matase sau pe poplin de bumbac, alta pe materiale creponate, fie ele si din fibre naturale. Sunt detalii pe care putina lume le mai stie, tin de cultura croitoriei pe comanda – ori pe duca, ori prohibitiva, deh.
"Libraria" de fonturi
Nu exista un anumit font ce mi se poate comanda, caci fiecare material presupune un alt tip de scriere, litera e impusa nu doar de textura, ci si de volumetrie, de celelalte detalii ale haine, de destinatar.
Desigur, sugerez si explic clientului ca un anumit text este potentat de majuscule, cum e limba latina (da, am scris nu doar in romana, engleza, franceza, spaniola, greaca), tot asa cum un sonet presupune cursivitatea literelor zburdalnic-romantice.
Lucrari favorite si succese
Haha, una dintre lucrarile mele favorite a iesit dintr-o greseala. E vorba despre un copac desenat pe matase, pe care nu voiam sa scriu niciun cuvant, dar in loc sa-i fac trunchiul cu fibra lunguiata, eram cu gandul brambura si l-am facut tot cu rotocoale.
Si am zis hait, nu-i ok, trebuie sa repar cumva. Si asa a iesit trunchiul pe care scrie IUBIRE, care a placut foarte mult doamnei care l-a primit in dar. De atunci mi se cere pictograma asta pentru esarfe cu mult suflet, inclusiv pentru naframe de mirese sau haine de botez pentru prunci.
Am trei piese de suflet. Una are o componenta de performanta „cantitativa”: o bluza cu croiala de ie, pe care am caligrafiat intreaga Scrisoare I a lui Eminescu. Aceasta a si fost expusa la Castelul Pelisor, in toamna trecuta.
A doua este un panou decorativ compus din multe straturi de voal din matase, pe fiecare este caligrafiata cate o strofa din poemul Ithaka a lui Kavafis, se suprapun si se descifreaza prin transparente.
A treia Grafemerida de suflet este o camasa de in, o port foarte des (lucru ce atesta ca tusul caligrafiei rezista la multe spalari). E prima mea haina cuvantata.
Promovare
Port eu insami haine caligrafiate, normal :) Ma autopromovez in doze bine cantarite, caci am un pic de PR in ADN, pe profilul Grafemeride de pe Facebook. Si desigur, pe Grafemeride. Concret, pe vazutelea si pipaitelea, promovarea o fac prin piese expuse in Molecule F Concept Store din mall Promenada – singurul retailer cu care lucrez.
Pe viitor?
Sunt extrem de pasionata de scrisul pe haine (site-ul devine acum un magazin online), asa cum sunt incantata sa public anul acesta o noua carte despre Asia Extrema, asa cum fac in continuare fotografie, asa cum lucrez la un album legat de emblematica ie romaneasca, asa cum sunt entuziasta sa fac in continuare presa scrisa si sa conduc revista Nunta – un proiect privat, cu un publisher vizionar. La niciunul dintre aceste domenii nu am de gand sa renunt. Si asta e tot hazul existentei mele.
