![[Profi de advertising] Stefan Chiritescu: Sa stai intr-o banca sa vorbesti despre advertising mi se pare la fel de trist ca a vedea un meci de fotbal la un laptop fara sonor](https://media.iqads.ro/2015/10/12109850-1161410593886873-6073534794068931557-o-cover-850.jpg)
Stefan Chiritescu (Strategy & Business Development Director la Ogilvy) e unul dintre profii de publicitate fara pregatire pedagogica, inarmat in schimb cu experienta de industrie. De fapt, nu se considera profesor, chiar daca preda la FJSC si SNSPA. Ii place sa-si tina cursurile direct in agentie, ca sa-si aduca studentii in realitatea de publicitar.
Chiar daca, spune Stefan, sistemul de invatamant romanesc nu ii ajuta pe studenti sa gandeasca de unii singuri - cu atat mai putin la capitolul practica - el va continua sa predea datorita unei descoperiri recurente care aduce cu sine niste satisfactii maricele:
"De fiecare data pot gasi un talent. Si de fiecare data ma bucur de asta de parca ar fi prima data".
Din agentie la catedra
Vinovati sunt doi oameni care mi-au marcat cariera: Sorin Psatta si Dan Petre. Amandoi m-au rugat si, pentru multul bine pe care mi l-au facut, mi-a fost rusine sa-i refuz.
Nu sunt un profesor, sunt un om de publicitate caruia ii face sa placere sa se intalneasca cu oameni tineri si destepti si sa le povesteasca lucruri. Cea mai buna dovada ca nu sunt profesor este ca am uitat de o restanta. Si nu m-am dus. Adica ce faceam si in facultate, dar din partea cealalta a catedrei.
Programa si adaptarea sistemului de invatamant
Programele scolare sunt facute sa dea de lucru unor dinozauri sau unor incompetenti care nu stiu ce altceva sa faca profesional. Si conform zicalei, cand nu stii sa faci nimic, ii inveti pe altii. Dar asta e o problema generala a invatamantului din Romania, nu doar cel care, teoretic, se ocupa de publicitate.
Personal, problema programei o rezolv foarte simplu: la inceputul cursului ii rog pe studenti sa scrie pe o foaie de hartie ( criteriu important caci sunt multi care au probleme flagrante cu gramatica, ortografia, exprimarea etc) ce isi doresc sa facem impreuna in aceste sedinte. Uneori iese misto, alteori un fiasco.
La SNSPA e bine, dupa ani de zile in care tineam cursuri in Polizu cu 3 grade in decembrie si tavane umede, acum exista un sediu nou. In rest, nu stiu ce sa zic.
De fapt, stiu. Exista o serie de profesori, majoritatea veterani din industrie care isi da silinta sa faca chestii pentru studenti.
Ca sa ne intelegem, atat la FCRP cat si la SNSPA le-am spus ca nu vreau bani, ca vin pro-bono. In continuare, ma suna repetitivo-agasant sa semnam hartii si sa-mi pierd timpul cu diverse institutii ale statutului.
Nu exista o scoala de publicitate in Romania. Exista scoli de comunicare care au sectiuni de publicitate si tot felul de specializari care nu prea au sens. Eu in continuare cred ca exista o nisa pe educatie in zona comunicarii si poate ca industria comunicarii in sine ar trebui sa ceara mai mult de la scoala. Dar asta e o alta discutie.
Cum au schimbat noile tehnologii paradigma de predare?
Ha ha. Se pun rezultatele la examene in avizerul virtual si daca il stii pe baiatul de la tehnic poate ai proietor. Poate.
Cursuri neconventionale
Eu cred foarte mult in intalniri online-offline. Adica cred ca dupa intalnirea de la curs/seminar se pot face niste intalniri online gen dezbateri. Nu prea mi-a iesit pana acum, dar mai incercam.
In plus, prefer sa-mi tin cursurile in agentie sau in locuri care nu sunt sali de curs. Sa stai intr-o banca sa vorbesti despre advertising mi se pare la fel de trist ca a vedea un meci de fotbal la un laptop fara sonor.
Obstacole pentru cei care predau
Anii grei de cursuri dictate isi lasa amprenta. Mi-ar placea sa dau o tema pe mail si s-o discutam la curs.
Acum cativa ani mi s-a atras atentia sa nu mai pic studenti ca stric ceva cu Bologna.
Hai la intrebarea urmatoare ca ma enervez din nou.
Generatiile de studenti
Pot lua in considerare generatia mea de facultate/master. Noi eram mai romantici si cu mai putine surse de informatie. Ei sunt mai pragmatici si mai detasati. Poate e (mai) bine asa.
Romania versus alte tari
Nu sunt profesor si, cu atat mai putin, un specialist in educatie. Intuiesc insa ca, afara, studentii nu vin la scoala sa ia o nota, sa zica „mai incet” (adica mai rar cand dinozaurul dicteaza din cartea lui de doctorat de acu 20 de ani), sa dribleze temele (a se citi copieze de pe net), sa nu le pese de scoala pentru ca, de fapt, scolii nu le pasa de ei. Problema scolii romanesti este problema servciilor romanesti: nu le pasa de client.
Piata muncii si mediul academic
Criza, pozitia geo-economica a Romaniei si lipsa de valoare (ca sa fim onesti) au facut ca business-ul de comunicare sa scada. Un exces de forta de munca neocupata nu ajuta pe nimeni, desi teoretic ar trebui sa ajute la cresterea productivitatii si competitivitatii. Din pacate, o forta de munca excedentara, dar lipsita de valoare (sau de educatie) este exact inversul productivitatii.
Pregatire mai buna pentru studenti?
Educatia trebuie sa fie un serviciu util economic si social. Azi universitatea este un loc de munca pentru prea multi oameni depasiti informational care ofera la final o factura. Pardon, o diploma.
Tinerii abia intrati in publicitate
Cele doua mari consecinte ale unui sistem educational falimentar: nu stiu sa gandeasca si nu stiu sa FACA nimic.
De ce continui sa predai?
Pentru ca de fiecare data pot gasi un talent. Si de fiecare data ma bucur de asta de parca ar fi prima data.
