[Profi de advertising] Madalina Moraru: Ca profesor "de publicitate", ori ai succes, ori te prabuṣeṣti in prafuiala clasica. Nu prea exista optiuni intermediare

Madalina Moraru, sau „diriga de publicitate”, cum o alinta unii dintre studenti, preda cursuri de advertising la Facultatea de Jurnalism de la Universitatea Bucuresti. Nu e pasionata doar de advertising, ci si de dimensiunea narativa a comunicarii, cu tot ce inseamna ea. Asa ca, la un curs facultativ de storytelling, ea a fost cea care mi-a aratat ce inseamna o naratiune bine construita, mi-a cizelat scriitura si mi-a explicat cum functioneaza scenele si personajele in povestile pe care le spunem.

Isi iubeste la nebunie meseria, asta poti vedea atunci cand vorbeste despre studenti. Nu o data am vazut-o cu ochii scanteind cand povestea despre succesele lor la concursuri de publicitate sau despre vreunul dintre "copii ei" care a reusit sa obtina un post bun in agentie.

Madalina Moraru e genul de profesor care stie sa fie dur atunci cand trebuie. Studentii nu trec de cursurile ei prea usor, dar multi ajung s-o placa pentru ca stie cum sa le fie aproape.

Pentru mine, ramane unul dintre cei mai dedicati profesori pe care i-am intalnit, iar asta se simte; preda intotdeauna cu o placere teribila. Mai multe despre cum e sa fii la catedra de publicitate ne spune in continuare:

Traseul tau catre profesorat

Cred ca daca spun ca mi-am dorit dintotdeauna acest lucru o sa para cliṣeu. Si e totuṣi adevarat, orice am facut in viata, in pararel am fost ṣi profesoara, inca de la 24 de ani. Deci s-a strans ceva nisip in clepsidra profesoratului.

Sa fii profesor intr-un mediu "miscator" ca publicitatea

Uneori mi-e greu sa cred sa cred ca se poate aṣa ceva. Evident ca e altfel decat in oricare dintre domenii, poti discuta astazi ceva ce pare de actualitate, iar maine deja piata sa dicteze altceva. Este o provocare ṣi cred ca ori ai succes, ori te prabuṣeṣti in prafuiala clasica. Nu prea exista optiuni intermediare.

Studentii nu accepta cu uṣurinta blazarea, ei inṣiṣi cer upgradarea continua pentru ca afla mai multe ṣi sunt mai curioṣi. Cred ca reuṣesc sa tin ritmul, ­incercand sa pastrez cat mai mult legatura cu industria, deṣi in Romania este mult mai greu.

Cum se incearca adaptarea sistemului de predare la schimbari?

Prin propunerea noi cursuri (facultative de regula, optionale) ṣi prin cat mai multi invitati din industrie care sa explice tot ceea ce se intampla.

Iar noile tehnologii au creat alte standarde de prezentare a proiectelor - a campaniilor simulate in cazul publicitatii - astfel reiesind tehnici noi de abordare care ajuta la sustinerea ritmului dinamicii publicitare.

Insa exista si niste impedimente pentru profesorii care si-ar dori poate sa inoveze mai mult modalitatile de predare: birocratia excesiva, prejudecatile ṣi lipsa resurselor, evident.

Cursuri neconventionale

Au existat ṣi le-am gandit cand lucram la pregatirea unor briefuri propuse de agentii, desigur, pentru exercitiu. Am cautat alt cadru de a lucra, i-am organizat in echipe ṣi am lucrat pana ṣi la McDonald’s.

In plus, cand au existat invitati din profesie, chiar din mediul american, am organizat cursuri de strategie in afara programei ṣcolare, ca modul.

De asemenea, la FJSC folosim des posibilitatea webinariilor, difuzate lunar prin reteaua Edcom, ramura educationala EACA.

Suntem membri inca de la inceputul intemeierii Edcom, din 2007 ṣi concursurile de publicitate europene sunt o ocazie aparte de certificare a performantei studenteṣti. Acestea prilejuiesc abordarea multor teme, intalnirea cu clienti ṣi profesioniṣti din Europa. 

O abordare de curs pe care nu reusesti s-o pui in aplicare

Mi-aṣ dori sa aduc semestrial o echipa dintr-o agentie, cu un brief autentic ṣi sa facem apoi impreuna evaluarea campaniilor studenteṣti din cat mai multe puncte de vedere.

Reuṣim sa facem aceasta simulare in practica, dar am vazut cum se implica industria in afara permanent ṣi rezultatul este semnificativ. Cursul destinat Atelierului de publicitate ar trebui sa fie integral conceput aṣa, ca un laborator.

Generatiile actuale de studenti vs. cele de acum cativa ani

Sunt din ce in ce mai motivate, ṣtiu ce vor ṣi obtin mai repede. Poate ca nu mereu dau tot ceea ce pot, exista uneori o prea mare zona de confort, dar domeniul inca ii atrage ṣi cauta orice ocazie pentru internshipuri ṣi specializare. Si ii chinuie lipsa de rabdare: totul mai rapid ṣi cu efect imadiat.

Invatamantul de aici vs. cel din afara

Cred ca deja am spus: baza materiala, lucrul in echipa ṣi colaborarea cu industria. Totuṣi noi avem un avantaj, consacrat de concursurile caṣtigate, de numarul mare de romani care ajung sa lucreze in agentiile din afara: studentii noṣtri cauta sa depaṣeasca orice limita, nu sunt multumiti cu sine, muncesc mai mult.

Sistemul le blocheaza des intentiile ṣi ar avea nevoie ṣi de o mai mare cooerenta a informatiilor dobandite, o reevaluare constanta a cursurilor studiate, longitudinal.

Legatura dintre cererea din industrie si mediul academic

Cred ca FJSC ofera numarul cel mai mic de absolventi in publicitte, 2 grupe ṣi mi se pare cu adevarat realist. Nu, piata nu ­ii poate primi pe toti, multi devin ṣomeri sau abordeaza domenii paralele, daca vorbim generic de toti studentii cu o diploma de comunicare. Publicitarii au succes, cel putin de ai noṣtri aud frecvent de bine, chiar de cand sunt studenti ṣi incept sa lucreze.

Ce ar putea face universitatile?

Sa-i invete ce inseamna un portofoliu, sa invite des angajatorul pentru  a explica reperele unui interviu de succes. Cred ca ṣi pentru un CV sau o simpla aplicare pentru un loc de munca trebuie sa fie sfatuiti ṣi ajutati. Un birou de consiliere profesionala nu ar strica in nicio facultate.

Obstacole de care se lovesc proaspetii absolventi

Ritmul in care trebuie sa se adapteze la piata ṣi la pretentiile angajatorului, lipsa de experienta ṣi, de ce nu, concurenta.

De ce continui sa predai

Pentru ca ma simt bine cand sunt intre studenti, ma simt vie ṣi am mereu un sentiment de „acasa” cand ii salut, fie pe holurile facultatii, in sala de curs sau oriunde.

Este un adanc sentiment de familiaritate ṣi mi-aṣ dori sa fiu un „prof” de care sa-ṣi aminteasca sau macar sa nu se simta complet deziluzionati de ceea ce le spun.  Este idealul oricarui profesor, dar sa predai publicitate inseamna ṣi sa te ingrijeṣti de prorpriul brand. Deci trebuie sa lucrez continuu la el.

Satisfactie? O da, am trait cand erau pe scena la concursurile de publicitate, cand auzeam premiile luate, cand imi povestesc unde lucreaza mandri. Normal ca ma simt implinita.

Studentii mei ma numesc „diriga de publicitate”, iar eu le spun simplu ”copiii mei” sau „dragii mei” ṣi am senzatia ca suntem altfel, ca despre  sectia de Publicitate trebuie vorbit altfel in FJSC.

Nu de la studentii mei vine senzatia de dezamagire, ci de la sistem, birocratie, lipsa de flexibilitate, obstacolele existente. Cand ma simt aṣa, stau ṣi mai mult cu studentii, sa ignor ce-i ­n jur.