O brosura de prezentare a SNSPA, dragoste la prima vedere cu Comunicarea (de unde credea ca iese reclamagioaica) si Olimpiadele Comunicarii. Acestia au fost pasii Ralucai Mihalachioiu (General Manager | Founder The Public Advisors) inspre Relatiile Publice. A urmat Orange Romania, Tempo Advertising, Rogalski Grigoriu Public Relations si, din 2008, propria ei agentie.
Menire, premeditare sau accident
In comunicare am ajuns din intramplare. Diriga’ a lasat o brosura de prezentare a SNSPA in dulapul clasei de la liceu, eu am luat-o, am studiat-o si am hotarat sa merg acolo crezand ca voi face “reclame”. Nu m-am putut decide intre Comunicare (de unde credeam ca ies “reclamagioaca” :) ) si Stiinte Politice (o pasiune mai veche), asa ca le-am abordat pe amandoua.
Apoi a fost dragoste la primele “cursuri”. Mi-era clar ca tanjeam dupa structura clara a strategiei care se preda atat la PR cat si la stiinte politice si ca nu eram genul de persoana cu inclinatii artistice si ganduri risipite. Cel mai tare era ca bunicul meu nu intelegea foarte bine ce studiez si concluzionase ca de la Facultatea de Comunicare voi iesi “telefonista”.
Dragostea asta a mea pentru strategie m-a dus si la concursurile pentru studenti “de pe vremea mea”: Olimpiadele Comunicarii si Romanian PR Award. De aici, o zana buna, pe numele ei @Dana Oancea m-a recomandat primei agentii din care am facut parte: Tempo Group (actuala Rogalski-Damaschim PR).
Concluzia: un mix intre premeditate si accident.
Primul interviu
Primul interviu de care imi aduc aminte a fost la Orange Romania pentra a fi admisa la Scoala de Comunicare Orange (care o avea ca trainer pe Aneta Bogdan). Banuiesc ca cei de la Orange ne-au trecut prin procesul lor de recrutare de entry level. Mi s-a parut totul foarte complicat.
Imi amintesc insa cea mai frumoasa cerinta pe care am primit-o vreodata la un interviu: imagineaza un dialog intre ceai si cafea. Am fost cu adevarat socata dar am intrat in joc si am ajuns pana la urma pe lista celor 20 admisi din vreo cateva sute de inscrisi.
Primul interviu pentru un job in industrie a fost la Gavrila si Asociatii cu Octav Gheorghe si postul era de Office Manager. S-a intamplat tot ce se putea intampla mai rau: am intarziat vreo 30 minute.
Sincer, acum ma intreb de ce au mai stat oamenii aceia de vorba cu mine. Era primul meu an in Bucuresti si nu invatasem deloc sa estimez cat timp imi ia sa ajung cu troleul pana in zona Universitate unde aveau ei biroul.
Primul sef
Am avut o serie de sefi atipici. Zic atipici pentru ca pareau sa aiba incredere in mine desi eu aveam zero experienta in orice. Imi amintesc cu placere de Mihai Enea cu care am lucrat la primul job in cadrul unei agentii de presa infiintata pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Tinem legatura si acum.
Cel mai bun sfat
Nu-mi amintesc sfaturi. Am fost indotdeauna un om care si-a gasit mai degraba resurse in interior decat intr-un “model” / “mentor” sau cum vreti voi sa-i zicem.
Imi amintesc insa calmul, eleganta si diplomatia cu care rezolva Simona Dan (sefa mea de atunci, partenera mea de acum) orice problema. Ea m-a invatat ca orice situatie are o solutie daca te uiti la ea cu ochii potriviti.
Imi amintesc insa o vorba pe care mi-a zis-o Eliza Rogalski in momentul in care am parasit echipa ei “Desi nu-ti doresc sa treci prin asta, o sa vina o zi in care o sa ti se intample si tie sa cresti un om, sa-i acorzi tot sprijinul tau si apoi sa plece”. Adevar a grait si, in momentul in care mi s-a intamplat, mi-am dat seama cat e de dureros si mi-am amintit de ea.
O carte de specialitate care te-a marcat
Imi plac mai mult relatarile despre industrie decat cartile de specialitate. E mult spus ca m-au marcat, dar e corect spus ca mi-au captat foarte bine atentia urmatoarele: Primul an de publicitate de Petre Barbu si Cronica de Cotroceni de Adriana Saftoiu.
Daca stau si ma gandesc la ce am citit cu placere din literatura de specialitate, ajung la Wally Olins – On brand si la Simon Anholt – Brand America – The mother of all brands.
Ce credeai despre aceasta industrie, inainte sa te angajezi in ea
Nu am plecat la drum cu prea multe prejudecati. Recunosc: nici nu stiam bine cu ce se manaca PR-ul. Credeam ca voi face mai multa strategie decat implementare si voiam sa fac asta din prima zi.
M-am calmat intre timp si mi-am dat seama ca nu avea ce strategie sa faca un tanc care nici nu intelegea bine cum merg rotitele in piata.
Ce le spui oamenilor care vor sa se angajeze in PR
Ca trebuie sa aiba rabdare.
Ca un specialist nu se face peste noapte.
Ca trebuie sa-si dea timp sa si greseasca, dar ca trebuie da isi doreasca foarte tare si din toata inima sa munceasca pentru a creste mari.
Imi amintesc ca in primul an de agentie aveam o colega ca era tare suparata pe long hours si ca discuta foarte mult asta cu parintii ei care activau in acel mindset “de pe vremuri” de la 8 la 15.
In acelasi timp, spre deosebire de ea, imi amintesc ca pe mine nu ma deranja deloc daca plecam in weekend pt un eveniment la Timisoara sau daca trebuia sa facem la 12 noaptea ultima repetitie inainte de conferinta de presa de deschidere a unui mall de a doua zi dimineata. Toate astea ma fascinau si ima faceau sa le fiu recunoscatoare colegilor “seniori” pentru ca ma implicau si pe mine :)
Invataturi
Ca nu poti avea incredere in cuvantul nimanui pana nu sunt puse langa el o semnatura si o stampila.
Ca nu poti sa lucrezi cu micii antreprenori oricat de mult ti-ai pune tu sufletul in proiecte.
Ca trebuie sa inveti sa spui si NU.
Primul proiect
Printre primele proiecte a fost Cupa Danone la Fotbal pentru copii care era ceva destul de banal (privit cu ochii de acum). Era o caravana simpla prin 5 orase in care trebuia sa organizam cate o conferinta de presa si sa invitam presa la finala.
Teama mi-era ca nu am scris bine titlul la comunicat, ca nu am redenumint pozele sau ca nu am pus destinatarii emailului in bcc. In rest, imi amintesc foarte mult entuziasm.
Imi mai amintesc apoi un press trip pentru Orangina la Costinesti in care am avut conferinta de presa pe plaja. Eram atat de mandra pentru ca fusese ideea mea sa mutam evenientul din hotel pe plaja.
Atat de agitata eram incat inconjuram zona ca o musca beata dorindu-mi tare ca toata lumea sa fie fericita. Prin toata lumea se intelege atat clientul cat si jurnalistii.
Am sfarsit prin a-mi luxa glezna de la piciorul stang intr-o teava de metal bine ascunsa in nisip. Cu toate acestea, am continuat sa ma ocup de treaba topaind intr-un picior. :)
Greseli
Una dintre cele mai mari greseli a fost sa am prea multa incredere in oameni. Credeam cu tarie ca toti sunt sinceri si buni. Apoi, alta greseala a fost sa cred ca pot sa-i fac pe cei diferiti de mine si de stilul meu sa-mi urmeze calea.
Reusite
Fondarea The Public Advisors.
Cand ti-ai dat seama ca ai devenit un “senior”
Mi s-a parut ca am devenit “senior” cand au inceput sa ma sune clientii pe mine si cand mi s-a dat in grija un om pe care trebuia sa-l invat la randul meu tot ce stiam eu despre PR.
Cu timpul, mi-am dat seama ca nici acum nu ma simt “senior” si ca zilnic mi se pare ca mai am ceva de invatat.
Cea mai importanta schimbare in industrie
Majorele transformari prin care trece industria mass media: disparitia unui numar extrem de mare de titluri din print, aparitia blogurilor si cresterea influentei mediului online.
Interviuri cu noua generatie
Sincer, ma caut pe mine cea de acum 10 ani :) Caut entuziasmul de a fi in industrie si caut cu indarjire seriozitatea.
Cel mai mult ma deranjeaza fix ce am facut eu la primul interviu: intarzierile :) In egala masura ma deranjeaza oamenii care nu cunosc diferitele tipuri de agentii din industrie si imi spui ca The Public Advisors este o agentie de publicitate :)
Tot ei sunt cei pe care daca ii intrebi ce job si-ar dori, spun ca vor in agentie oriunde: la PR, la media, la creatie … unde e loc. Nu poate sa nu te deranjeze un astfel de raspuns.
Ce iti doreai sa te faci cand erai mic?
Arheolog.
Te vezi imbatranind in acest domeniu?
Da. Sincer, nu ma vad la pensie deloc.
