Mai ales cand baga Andrei 'Harald' Ignat replica asta, atunci se zambeste cel mai mult pe dinautru si deloc pe dinafara.
Dar, daca glumele se fac numai launtric, cum s-o face ca toti oamenii de la CohnandJansen JWT si atelieru.ro cunosc prea bine o sumedenie de proverbe si zicatori romanesti, traduse in engleza fara nicio adaptare? Perle precum "At work, bai, at work, not at the arm stretched!" sau "the blood water doesn't itself make" par sa circule bine mersi de la parter si pana in mansarda.
Un indiciu e in textul de mai jos. Eu va zic doar ideea principala.
Esti fumator sau nu, preferi balconul sau gradina, iti place zidul lui Stanciu asa plin de stickere cum e sau visezi sa i le dezlipesti unul cate unul - nu conteaza. Daca mergi la birou intr-o casa boiereasca de pe Aurel Vlaicu 6, esti pe aceeasi lungime de unda telepatica cu restul colocatarilor tai.
Stii ca ai ajuns la noi si nu mai trebuie sa cauti cand vezi cladirea asta.
La intrare, pe ea intai o auzi si dupa o vezi. Este vocea frumoasa care iti raspunde inca de la poarta cand apesi pe buton si vrei sa ti se "dea permisiunea" sa intri.
Alina Olaru este mereu cu zambetul pe buze, chiar si cand ploua afara sau e o zi agitata. Nu stim cum reuseste.
In ordinea aparitiei, cum intri pe stanga este sala de meeting, iar pe dreapta te intampina direct departamentul de Client Service, condus de Ruxandra Savulescu, si departamentul de productie audio-video.
La primul etaj avem bucataria, urmata un etaj mai sus de contabilitate. Tot la etajul 1 se afla si creatia – cel mai colorat si fun departament, cum era si de asteptat.
Strategia, digitalul si atelieru.ro se regasesc la mansarda.
Sedintele si intalnirile cu clientii se intampla in sala mare si frumoasa de meeting de la parter, dar si in gradina, cand tine timpul cu noi.
Locurile in care fumam si venim cu maxime despre viata sunt mai multe, fiecare cu plusuri, cu minusuri, dar mai ales cu bataie mare pe ele la orele de varf.
Locul 1 in preferintele fumatorilor e, de departe, balconul de la creatie.
"Cum sunt nefumator si, de ceva vreme, m-am lasat si de cel pasiv, nu stiu decat rareori ce se discuta acolo. Desi, la cum sunt asezat cu biroul, balconul e pentru mine un fel de acvariu in aer liber, cu oameni care uneori gesticuleaza, alteori isi dau capul pe spate de ras si de cele mai multe ori fumega.
Tocmai il vad pe Andrei Zabet dand din mana si aratand un ceva invizibil ba la dreapta, ba la stanga, iar la dreapta, hai si-un pic in sus – in timp ce-i explica ceva Elenei. I-o fi indicand cum ajunge mai repede la un service serios, fapt cu-atat mai logic cu cat Elena n-are masina... sau poate doar ii traseaza in linii mari conceptia filosofica de baza a lui Kierkegaard – nu stiu, nu ma bag.
Dar in general, dupa componenta grupului, pot sa ghicesc – desi cu marja de eroare destul de jenanta pentru (in)capacitatile mele de medium – ca s-ar putea sa fie o tura de activari M-Pesa ori niste directii de print pentru Creditul Divers BCR sau vreun concept mai cumva la pitch-u' care-abia asteapta sa te loveasca-n deadline.
Bine, nu bag mana-n foc nici ca-n balconul ala nu s-o fi pus la cale intrarea catorva tancuri rusesti in Ucraina sau retinerea pentru 24 de ore a lui... hm-chhmm, sau retinerea pentru 24 de ore", spune Andrei 'Harald' Ignat, Group Creative Director, omul cu gluma mereu la purtator.
Sau mai e si spatiul in care se afla instalatia de climatizare, de la mansarda, care a devenit o combinatie de Poiana lui Iocan si Panoul Arthur Verona. Se dezbat probleme arzatoare, de la toxoplasmoza la senzori meteo sau adancimea Dunarii la Calafat.
Cand nu ne luam mancare de-acasa:
Stim sigur ca, daca patronii de la supermarketul OK de pe Maria Rosetti au copii, pe unul din ei l-a crescut Harald, chiar daca in absentia, la cat a cotizat in aproape 12 ani de cand le cunoaste si frecventeaza stabilimentul.
Si cum a bagat, probabil, 90% din cumparaturi doar mancare gatita, s-ar putea sa fi contribuit la crearea unui nou sens, mult mai concret, pentru termenul de "pensie alimentara".
Mai nou, insa, a tradat – fara regrete, fara compasiune, fara lacrimi (o fi ajuns ala micu' la majorat...) – si da tarcoale (cam lungi, ce-i drept) la Nic-ul din Piata Amzei. "Fie-mi scuzate gusturile simple, dar chiar recomand iahnia de fasole insotita de vreo doi ardei mici umpluti cu varza rosie murata", mai spune Harald.
Mai sunt si alte preferinte, cum ar fi falafelul de la Fadel si biscuitii cu gem de curmale, care conduc detasat in topul unor colegi. Majoritatea se declara insa fani clari, mai ales in "zilele true", ai mersului la Impinge Tava.
Cand manageru-i in vacanta, ne place sa ne straduim sa ne descurcam singuri, ca s'tem baieti mari.
Si ne mai place, celor mai multi dintre noi, sa ne bucuram ca-i ramane camera goala si-o putem exploata la caz de nevoie, ca loc in plus pentru discutii in echipa, holbat ochii pe pereti dupa vreo idee mai acatarii sau pur si simplu checklist-uri la care e musai sa fie liniste, "atlfel iese tetxul stramb si se lasa cu scnadal nedroit".
Ne place sa mergem pe varianta infantila si, anume: fumat la el in birou, stat cu picioarele pe masa lui, sa ajungem dupa 11:30 si sa nu completam timesheet-ul. In realitate, ne bucuram cand nu e plecat in vacanta pentru ca deciziile se iau de n ori mai repede.
Sufletul biroului e Stanciu. Alex Stanciu. Art director. Lucreaza de multi ani de zile in agentie, dar nimeni nu a ajuns inca sa-i stie toate povestile, intamplarile, expresiile, personajele si alte "dubiosenii" pe care fie le stie de la un baiat de la el de pe strada, fie le-a experimentat in liceu sau alaltaieri, fie chiar le-a creat de dragul de-a "face o mica anarhie, ceva".
Si asta in conditiile in care ne-a tot spus din ele, oricand se potrivea (sau nu neaparat) cate ceva/cineva din fauna de intamplari si personaje in care s-a-nvartit sau continua sa se lafaie.
"Una dintre cele mai batrane expresii pe care mi-am permis sa le ciordesc de la el, putin dupa ce l-am cunoscut, si care continua sa functioneze foarte bine si azi: direct ambasada Chinei (atribut care spune despre chestia careia i se alatura ca e ceva tare, misto, valoare)", spune Harald zambind.
Cel mai galagios element uman al biroului
Fara nici o ezitare nominalizam aici personajul colectiv "colegii", in momentul in care Ares – cainele Arinei – a pus ochii pe vreunul din cosurile de gunoi. Lucru care se intampla metronomic, ori de cate ori apare la etaj.
Stie ca n-are voie. Stie c-o sa fie admonestat. Stie ca si-o ia (stati linistiti – doar verbal, , altfel nici un labrador negru cu moaca de talamb n-a fost ranit inaintea, in timpul sau ulterior acestui articol).
Si, totusi, nu se poate abtine sa faca turul tuturor cosurilor de gunoi, in cautarea a orice este sau ar putea deveni comestibil. Asa ca, de fiecare data, cand se-aude fosnet de punga de plastic, rasuna concomitent minim 2-3 voci de colegi, cu variatiuni din colectia "Ares, n-ai voie!".
Si doar i-am zis de-atatea ori – mai, baiatule, potoleste-te ca te dam la ziar si te rade lumea. Uite ca noi ne-am tinut de cuvant, in timp ce el continua sa caute o punga de fosnit...
Ares se afla insa la mare competitie cu Harald, care nu se lasa nici el mai prejos, mai ales cand e in verva. Ar putea oricand concura cu Florin Piersic sau Ion Creanga la povestiri si glume spuse cu talc.
Cel mai cuminte element uman al biroului e Andrei Iavita, care vorbeste cel mai incet dintre toti si e cel mai linistit - si pe dinauntru, si pe dinafara.
Cand te simti nasol ai o sansa sa-ti revii daca vorbesti cu Alex Negoescu. Copy la baza, calificat deputy creative director la locul de munca. Cand ceva-ti da cu ingrijorare, are el un fel de-a spune "hai, frateee...!" cu care te baga-n optimism direct.
Nego se lupta pentru titlu cu Ema de la atelieru.ro, care de-a lungul timpului a jucat roluri multiple, cu aceeasi devotare si atasament: psihoterapeut, consilier de cuplu, healer spiritual, umar pe care poti plange.
Cel mai nou coleg al nostru e o echipa. Alexandra Manoila copy, Adi Mara art.
Au venit la noi de cateva saptamani si deja zbarnaie pe niste brief-uri BCR, dau in DTP, fac checklist, semneaza, fumeaza, imprumuta brichete, raman fara ele, radem, glumim, toate bune cu integrarea, incat sa nici nu te gandesti din prima la ei cand ai sub ochi intrebarea asta.
O glumita interna
Cu mult inainte de doamna aia emigrata prin Argentina care s-a apucat sa le talmaceasca strainilor proverbe, ziceri si expresii romanesti, pe holurile si in birourile de la CohnandJansen JWT se traduce ad-hoc, din engleza-n romana, dar mai ales invers.
Cat mai mot-a-mot daca se poate, expresii cat mai neaose si mai fistichii:
Give mother with the whip in me!, The country burns, the old women comb themselves sau Where you give and where it cracks. Ca doar se stie, the traveler stays good with the road pentru ca the blood water doesn't itself make, iar the dead from the pit doesn't itself more turn.
Cum cele mai multe circula intre etaje pe cale orala, am tot zis si-am zis c-ar fi tit of cat sa facem o culegere, o colectie, un tom, ceva, ca sa nu se rataceasca. To be well not to be bad, cum ar zice Regele cum'zic.
Radem, glumim, dar doar pe dinauntru, cum se exprima adeseori Harald.
O ciudatenie interna
Se pune ca-i ciudatenie chiar daca e ceva misto/pozitiv? Ar fi ceea ce posteritatea, aidoma contemporanilor, va cunoaste drept "peretele lui Stanciu".
Stickerit in decursul mai multor luni chiar de autorul omonim, crescand si extinzandu-se pana cand n-a mai avut loc si-a trebuit sa se-ntinda si pe usa (care, ciudat sau nu, n-a devenit la randu-i "usa lui Stanciu").
Aparat cu cerbicie impotriva oricarei interventii care i-ar fi cauzat decaderea - improspatari ale varului sau curatenii generale. Admirat pana si de proprietarul cladirii, in foarte rarele-i vizite pe la noi.
Si ar mai fi o ciudatenie: de fiecare data cand se uita Dutulescu la meci, Halep pierde.
Acuma-acuma, foarte din scurt, suntem toti obsedati de felu-n care vorbeste mafiotul Pizzeti. Pentru ca, for egazampala, some-a people-a deny-a to...
Apoi, in general, refrene idi... tamp... c..hhmm, refrene care dac-avem ghinionul sa scape la Octavian (Budai), va avea el grija – cu cele mai angelice zambete sadice – sa ni le plaseze in urechi din cand in cand, picaturi de cucuta audio inevitabile, data fiind pozitionarea centrala ultralux a bardului si biroului sau.
Cel mai recent – ala cu "iti arat compot, iti arat capot, iti arat un po-uou-ooorc!".
Pe termen lung – descoperirea si colectionarea celor mai dilii titluri pompieristice de prin presa, precum si de la rubrica de sport din trustul Pro (dar mai ales de pe sport.ro).
Acolo, redactorii continua de ani buni sa se intreaca in a ne oferi sublime jocuri de cuvinte facile de tipul "Arda Turan ar da orice sa inscrie", "(Mayweather) A boxat MAY bine" sau, bijuteria coroanei, "Mut de durere" (la decesul bunicii lui Adrian Mutu, acum cativa ani).
Cand iesim seara la o bere
De sezon? Se iese la Lokal, Control, Eden, Monteoru, A1... proximitate, vorba aia.
Daca am vrea sa schimbam ceva la biroul nostru:
Casa asta boiereasca e minunata si cine nu si-ar dori sa lucreze intr-o mansarda?! Avem cam tot ce ne trebuie aici, singurul lucru pe care ni l-am mai putea dori ar fi ca spatiul sa fie direct proportional cu numarul de colegi.
"Daca as putea as aduce restaurantul Coltunasul Chinezesc din Voluntari pana in fata curtii, l-as muta in cladirea de vis-a-vis", a spus la randul lui Alex Cerchez (New Business Manager, atelieru.ro).
O vorba de duh care se aude prin birou
Ar fi multe, din care putem spicui:
"At work, bai, at work, not at the arm stretched!"
"Eu zic ca mai intai sa facem si noi asa ceva si-abia pe urma sa comentam"
"Zi drept, asa-ti place tie?"
"Da' ce-am facut boss?..."
"Aicea s'tem la serviciu, nu glumim, deeaaa?!!"
"Cand e flyerul cel mai fraier vedem partea buna a lucrurilor"
"Altii ar ucide sa fie in locul meu"
"Sa facem sa fie bine"
"La noi merge"
"E gata?"
