Parcurgem alaturi de Crenguta Rosu (Managing Partner, DC Communication) firele incalcite ale ghemului ce reprezinta cea mai mare problema din industria de comunicare.
La inceput, ne incurcam in lipsa de claritate si coerenta din structurile companiilor, mai dam de un nod incapatanat - viziunea pe termen scurt caracteristica strategiilor de comunicare - dupa care trebuie sa avem rabdare, ca urmeaza inca o rasuceala care refuza compromisul: ambitiile mari, certate cu resursele mici.
Care este cea mai mare problema in comunicare? Imi pare ca intrebarea se poate traduce prin imaginea unui ghem cu multe ite. Sau cea a unui fir incurcat cu x% lana, y% bumbac. Incerc mai jos sa descalcesc structura ghemului.
40% Lipsa de claritate
Intrebarea "cine ce face?" are prea multe raspunsuri. Definitii imprecise ale activitatilor. Granitele fluide dintre specializari in piata. Un rezultat al vremurilor in continua si rapida schimbare.
20% Carpe diem la extrem
Obiective pe termen scurt, fara urmarirea in perspectiva a unei strategii de constructie. Ca si cand brandul de companie sau de marca traieste doar acum.
20% Ne-integrare (nu dezintegrare)
Delimitarea functiunilor este destul de stricta in companii, ceea ce duce la o fragmentare a discursului.
Este inca timida functiunea integratoare, care pune in acord realitatea cu perceptia, la toate punctele de contact: de la intalnirea cu serviciul/produsul, cu angajatii, cu partenerii, pe FB, in interviuri, Twitter, site, publicatii, in evenimente, LinkedIn, prezentari, imagini, cuvinte.
20% Ambitii mari, resurse mici
Stabilirea unor relatii de intelegere mutuala sau educatia ori schimbarea unui obicei/ unei opinii nu se pot realiza intr-o luna, doua, trei.
Partenerul de dialog - fie ca este client, angajat, distribuitor etc- trebuie sa aiba timpul sa analizeze informatia, sa o internalizeze, sa se convinga si apoi sa isi transforme opinia. Sunt procese care trebuie sustinute cu argumente.
Daca nu sunt resurse, e inutil sa pretindem ca intr-o luna problema e rezolvata. Nu e. Dar poate fi cu un pas mai aproape de obiectiv in cazul unei planificari pe termen mai lung.