[Din presa in PR] Ana Jitarita: Uneori, din greseala sau obisnuinta, le spun si clientilor ca sunt la redactie

Si asta pentru ca Anei nu ii place sa delimiteze cele doua etape: "in PR, ca si in jurnalism, lucrez cu oameni, cuvinte, informatii, stiri, interes public. De fapt, de cativa ani pot spune ca fac comunicare, iar pe mine m-a preocupat domeniul asta in sens larg, indiferent de rolul pe care l-am avut la moment dat sau altul".

Ana Jitarita (Communication Manager, Rogalski Damaschin) a lucrat 13 ani in presa si, din 2011, a trecut in PR. De ce? Pai pur si simplu s-a dus acasa, s-a gandit si s-a hotarat ca o sa faca altceva de saptamana viitoare.

Exercitiul "scormonirii" dupa adevar

Am scris in presa mai bine de 13 ani, din octombrie 1998. Am prins si anii buni, si anii nebuni ai ziarelor din Romania. Prima redactie in care am intrat a fost a unui ziar local – Monitorul de Vaslui. Presa locala, la acea vreme in ascensiune, a fost pentru mine prima scoala de jurnalism, locul in care mi-am "tabacit" bine pielea si am invatat sa caut adevarul dincolo de tacerea sau minciunile institutiilor ori companiilor.

Cand am venit la Bucuresti, mai intai la Curentul, apoi la Evenimentul Zilei si Adevarul, lucrurile mi s-au parut chiar mai putin complicate decat la un ziar local: aveam deja exercitiul "scormonirii" dupa adevar si m-am bucurat de colegi care m-au invatat in continuare meserie – nu gresesc daca spun ca fiecare sedinta de redactie a fost o lectie in sine, ca fiecare subiect sau campanie de presa m-a invatat ceva.

Un pic mai tarziu am trecut si prin faza de conceptualizare a comunicarii, in momentul in care am facut si eu, ca tot omu’, o scoala de jurnalism. Dar la fler si la simtul stirii am lucrat si eu, si cei din jurul meu, din prima mea zi intr-o redactie.

In PR am inceput sa lucrez in 2011, de pe o zi pe alta, dupa ce Eliza Rogalski mi-a facut o oferta de nerefuzat pentru un jurnalist curios: hai sa vezi cum e in PR, acum e momentul!

Am zis "da" dupa ce, asa cum mi s-a spus ulterior, timp de mai multi ani am zis nu. Probabil ca eram atat de obisnuita sa gandesc ca un jurnalist incat nici nu-mi trecea prin minte ca as putea primi vreodata o oferta de la o agentie de PR…

Motivul pentru care ai plecat din presa

N-am avut un motiv anume – doar m-am dus acasa, m-am gandit si m-am hotarat ca eu asta o sa fac de saptamana viitoare. Ce-ar fi putut sa mi se intample?

Ce nu-ti placea in relatia PR > presa

Ca jurnalist, nu cred ca am avut relatii tensionate cu vreun PR-ist. Poate si pentru simplul fapt ca nu ii cautam decat foarte rar. Nu scriam subiecte dupa comunicate de presa, ci cautam stirile de dincolo de ele, de obicei la ziarele in care am scris se lucra la analize si materiale de presa complexe.

Nu cred ca am avut conflicte cu vreun PR-ist, cu o singura exceptie – intr-un caz destul de complicat in care purtatorul de cuvant al unei companii mi-a spus pe la ora 5 dupa-amiaza, in cazul unei crize iminente, ca e cam tarziu si ca ar trebui sa revin a doua zi cu intrebarea. Azi, o spun cu toata sinceritatea, nu m-as ierta nici pe mine daca i-as raspunde la fel unui jurnalist.

Ce nu-ti place in relatia presa > PR

Azi, adica? Imi place relatia asta asa cum o intretinem noi aici, la Rogalski: fireasca si corecta. Pe bune, pentru ca altfel n-as face PR.

Cele mai mari socuri de adaptare in noua meserie

Renuntarea la adidasi si oja si make-up-ul obligatorii! Glumesc, evident. Ma bucur ca lucrez intr-o echipa eterogena (nu suntem doar asa, niste "fete de la PR", cum crede lumea), cu oameni foarte misto si simt ca, in fiecare zi, merg la redactie… La Rogalski Damaschin lucram intr-un open space, ca in toate redactiile in care am lucrat, si vorbim despre o mie de lucruri – uneori, din greseala sau obisnuinta, le spun si clientilor ca sunt la redactie, in fata calculatorului.

Avem in agentie oameni pasionati de literatura, de filme, de economie, de board games, de beauty products, de fashion, de fotografie, de animale, de cooking, de munte, mare, de sporturi extreme etc. Ei nu m-au socat.

M-a socat insa de la inceput presiunea pe rezultate palpabile – si asta pentru ca, desi lucram intr-o industrie in care blabla-ul e omniprezent, clientii cer rezultate care pot fi cuantificate, vor lucruri aproape matematice, pe care anterior acestei experiente nu pot spune ca le-as fi anticipat.

Prejudecati despre PR

Ce spuneam si mai sus cu alte cuvinte: ca e asa, o chestie pe care companiile si institutiile o fac doar ca sa bifeze categoria "si altele". Ei bine, am avut ocazia sa lucrez in echipe in care oamenii de PR si toti consultantii de imagine sunt parte a echipei de management si nu exista pasi pe care cineva sa-i faca fara a-i consulta si a le folosi cunostintele.

Avantajele si dezavantajele unui PR-ist cu trecut in jurnalism

Avantajele sunt clare: simti stirea, cunosti jurnalistii cu tot cu nevoile lor – ceea ce vor, dar si ceea ce-si imagineaza ca vor afla despre un subiect; poate ca stii sa speculezi si sa "impachetezi" cifre. Si, de ce nu, stii cum sa faci o documentare buna si ai cateva repere, atat institutionale, cat si geografice: nu ajungi in cladirea Senatului cand cauti Ministerul Transporturilor, sa zicem. Si, de ce nu, esti un foarte bun sparring partner pentru oamenii din companii atunci cand pregatesti scenarii si manuale de criza.

Un singur dezavantaj imi vine in minte si tine mai degraba de "constructia" mea ca om: cateodata sunt un PR-ist incomod, asa cum eram si ca jurnalist, nu prea imi perii clientii si sper ca nimeni nu plateste un consultant pentru asta.

Un proiect la care ai lucrat cu drag in PR

Am lucrat cu mare placere la cateva proiecte de PR pentru o companie de oil & gas, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata, pentru care am reusit sa generam continut relevant si sa punem pe drumuri chiar si editorii de business de la Financial Times.

Sunt, de asemenea, investitori pentru care noi am fost primii consultanti de imagine in Romania, iar aici reusitele sunt pe masura eforturilor, ca atunci cand cresti un copil din prima lui zi de viata. Si, de ce nu, ca sa revin la prima mea dragoste, sunt proiectele pe care le facem in toata tara cu presa locala, cu care imi e foarte drag sa ma reintalnesc.

Un proiect din presa de care esti mandra

Sunt mandra de multe subiecte pe care le-am abordat in presa. Dar poate ca unul dintre cele mai articulate proiecte de care imi aduc aminte cu placere este cel de la Evenimentul Zilei, cand, impreuna cu jurnalisti pe care n-as putea sa ii uit vreodata – Raluca Barbuneanu, Catalin Balan, Adrian Popa, Mihaela Dinca, Ana Batca, Adelina Vlad, Cristina Sbirn – am facut o echipa extraordinara la Departamentul Economic, girata la acea vreme de Razvan Ionescu, redactorul-sef al ziarului.

Cativa dintre ei sunt la randul lor in PR, altii au ramas jurnalisti si nu cred ca ii e cuiva rusine ca a fost coleg cu ceilalti.

Ti-e dor de presa?

Pai de ce sa-mi fie dor? N-am plecat niciodata!