![[Klausificarea Romaniei] Cum guvernul si-a dat singur borsul pe nas printr-un uppercut perfect plasat, de Raluca Feher](https://media.iqads.ro/2014/11/feher2-cover-850.jpg)
Uralele si bucuria au rasunat dintr-o parte. De cealalta, s-a simtit o liniste mai mult sau mai putin ingrozita. Surpriza, in schimb, s-a pogorat peste toti. Pe 16 noiembrie s-a scris o istorie dincolo de cea politica. Un cumul de factori a dus catre formarea unui precedent in comunicare: online-ul a batut TV-ul.
Ce inseamna asta pentru industrie? Aflam de la cunoscatori experimentati cat de one-hit-wonder a fost digitalul in ecuatia alegerilor prezidentiale din 2014.
Dupa ce am vorbit cu Raluca Feher (Creative Director, CAP) despre limba de lemn a reclamelor, am trecut si la probleme de politica. Pentru ca asta e sfera in care crede Raluca ca se restrange chestiunea Klausificarii Romaniei.
Online-ul si, in buna masura, telefonia mobila, au fost suporturile prin care gogomaniile guvernului s-au propagat inspre si intre alegatori, ne-a spus.
Online-ul si victoria Monicai Macovei
Masura in care online-ul poate sa faca treaba a fost data de reusita campaniei doamnei Macovei. Pentru ca nu a avut sustinerea unui partid si deci bani, campania doamnei Macovei a fost in mare parte online. Daca ai fi fost in Argentina si te uitai pe Facebook, ai fi crezut ca doamna Macovei o sa iasa presedintele Romaniei, poate chiar din turul 1.
Adevarul este ca a avut doar 4.5%. Este un scor formidabil tinand cont de circumstantele financiare si organizatorice. Dar cam despre asta vorbim atunci cind spunem de online si ATL-ul clasic (televiziune, outdoor, presa).
Mobilizarea electoratului in turul al doilea
Ce s-a intamplat pe 16 nu a fost o victorie a online-ului asupra TV-ului, ci am asistat la o lupta schizofrenica, exact ca in Fight Club, in care guvernul Romaniei si-a dat singur borsul pe nas printr-un uppercut perfect plasat.
Diaspora nu a venit la vot pentru ca online-ul, Facebook-ul sau Twitter-ul l-au scos la vot. A iesit la vot pentru ca guvernul Ponta nu a vrut sa il lase sa voteze, pentru ca a fost umilit, pentru ca a fost luat de prost.
Facebook-ul in special si online-ul, in general, au fost borcanele in care soricioaica pusa de guvern a ajuns la diaspora. Dar nu au contat in niciun caz atat de tare pe cat se spune acum.
In definitiv, mesajele lui Ponta-cel in care spunea ca in 2009 s-a furat pe rupte in sectiile din strainatate, ale lui Melescanu-care spunea ca totul merge brici, desi erau mii de oameni la cozi in Paris, pe care el ii trimitea senin la vot la Nancy, la numai 400 de kilometri de capitala Frantei, toate aceste mesaje arogante au fost transmise de televiziunile cat de cat spalate: Digi24, TVR, Realitatea, PROTV.
In plus, sa nu uitam de telefoanele mobile. Oamenii si-au sunat parintii, rudele din tara si le-au povestit ce se intampla la cozi. La fel de bine ai putea spune ca mobilul a batut TV-ul daca nu ai vedea ca, daca nu ar fi avut ce sa spuna, daca guvernul nu ar fi impiedicat votul celor din strainatate, nu ar fi zbarnait retelele de telefonie mobila si nici nu ar fi urlat Facebook-ul.
Ce invatam de aici? Ca daca nu ai carne, daca nu ai o poveste, nu ai ce sa distribui, nu ai cum sa viralizezi nimic. Sa ne amintim ca Isus a hranit multimea flamanda cu 2 pesti si 5 paini. A avut, cum s-ar zice, ce sa inmulteasca.
Concluzie: online-ul nu a batut TV-ul. Minciuna insa era atat de mare, de gogonata, de imposibil de ascuns, incat chiar si televiziunile total aservite guvernului nu au reusit sa stavileasca valul de informatii din diaspora. Nu au putut sa prabuseasca retelele de telefonie mobila sau sa darame retelele de net.
Povestire de final
Acum 20 de ani am auzit de la un procuror din Brasov povestea urmatoare: un chioscar a venit dimineata la lucru si a gasit un cetatean lesinat, cu botul plin de sange, cazut in fata usii, linga o ranga de metal, cu care probabil a fost lovit in cap. A chemat salvarea, a chemat politia, crezand ca ranitul este victima unui atac.
Salvarea a plecat cu individul lesinat, politia a adulmecat urmele, s-a chiorat bine la bara de metal si a reconstituit filmul evenimentelor: cetateanul lesinat a incercat sa sparga chioscul, a potrivit in grilaj ranga, insa nu a stiut cum se face o parghie, capatul barii a zburat si i-a rupt maxilarul.
Exact ca povestea guvernului Ponta si a alegerilor prezidentiale in diaspora. Sfarsit.
